Cine ar fi crezut? Nimeni. Nici măcar eu.
De mică, timiditatea mea a fost ca o mantie invizibilă, o pânză de păianjen care mă învăluia și mă ținea prizonieră în lumea mea mică și tăcută. Îmi era atât de rușine încât nu îndrăzneam să le dau bună ziua vecinilor. Sunt sigură că mă considerau nepoliticoasă, dar în realitate, teama mea de a rosti un simplu cuvânt mă paraliza complet.Îmi amintesc cum mă ascundeam în spatele mamei ca un șoricel speriat, ori de câte ori întâlneam pe cineva cunoscut pe stradă. Timiditatea era zidul meu invizibil, de neclintit, care mă separa de ceilalți. Această barieră m-a ținut captivă mulți ani, până când am descoperit muzica, care a devenit cheia spre libertatea expresiei mele verbale.
Totul a început într-o după-amiază pe pervazul ferestrei, când eram acasă singură, aveam vreo 10 ani. Pe TVR 1 rula serialul animat „Timon și Pumba”, cu acel intro iconic: „Și să nu-ți peseeee, fără griji să trăieeeești, fără probleme zaaaau, ai drumul taaaau, Hakuna Matataaaa!” Repetam versurile obsesiv, încercând tot felul de tonuri și moduri de a scoate sunetul, fascinată de fiecare nuanță nouă a propriei voci. Aceasta a fost prima scânteie, dar călătoria mea muzicală avea să înceapă mult mai târziu, la 18 ani.
În liceu, am făcut parte dintr-o trupă rock, Messy Meex (despre care voi povesti mai multe altă dată). Era super cool să ai o trupă, dar și mai cool era să ai o chitară cumpărată din banii de colind, ca un adevărat rockstar în devenire. După ce mi-am luat chitara, m-am alăturat trupei, devenind oficial chitarista Messy Meex. După câteva repetiții, am realizat că trupa avea nevoie și de o voce. Așa că am zis: „Mă pun eu pe voce ‘provizoriu’, până găsim pe cineva mai… profesionist”, eu având deja ceva experiență de karaoke la activ. Dar, spre surprinderea mea, am descoperit că era mult mai ușor să cânt decât să îndur durerea degetelor de la practicatul la chitară. Așa că am devenit solista trupei. Și am rămas solistă. 😊
Ani de zile, vocea mea a fost apreciată și criticată deopotrivă. Unii m-au încurajat să nu renunț niciodată pentru că am o voce de aur, alții au spus că doar urlu, ceea ce nu era neapărat greșit. Privind în urmă, realizez că micuța Maria de atunci nu știa nici măcar ce este aceea o tehnică vocală sau cum se face o încălzire vocală corectă înainte de a cânta. După mulți ani de canto și diverși profesori, într-un final, Ana Cebotari a fost cea care mi-a șlefuit vocea mai frumos ca niciodată, îi voi fi etern recunoscătoare.
Muzica mi-a deschis ușa către actorie. În 2013, m-am alăturat trupei Steelborn, care a fost școala mea despre ce înseamnă să faci parte dintr-o trupă profesionistă. În timpul concertelor cântam, vocea mea era aplaudată, dar vechea mea problemă de a vorbi… stătea în calea acestui mic rockstar visător. Mai mult de un ‘mulțumesc’ și un zâmbet nu eram în stare să scot între piese. Așa că Toderut, chitaristul, mi-a recomandat-o pe Ștefana Badiu și școala ei de actorie pentru amatori, Dream&Act, pentru a-mi dezvolta abilitățile de exprimare.
Așa am descoperit dragostea pentru actorie. Am dat admiterea la facultate cu ajutorul Ștefanei, gândindu-mă că va fi un suport pentru cariera mea muzicală. Însă, în anul al doilea sau al treilea, am realizat că vreau să fac și actorie, așa că am continuat și cu masterul. La școala de actorie Dream&Act, unde odată am fost elevă, acum sunt profesoară. Recent, am pregătit un elev care a promovat cu brio admiterea la actorie. Felicitări, Dan, și mult succes! Sunt foarte mândră de tine! ❤️
Experiențe Memorabile.
În 2014, am ajuns în finala X Factor România cu Trupa69, în echipa Deliei, o experiență care mi-a dat încredere în mine și care a fost urmată de primul meu turneu cu o trupă în 2015! – STEELBORN 69 TOUR. În 2018, am fost semifinalistă la Eurovision alături de Endless, cu piesa „Thinking About You”, și îi mulțumesc lui Florin pentru această oportunitate incredibilă. Pe lângă muzică, am continuat să explorez lumea teatrului și am obținut o serie de realizări importante. În 2021, am ajuns în finala Concursului Național de Musical, Ediția I, București, unde am primit Premiul Special al Juriului, acordat de Ana Cebotari. În 2022, am fost distinsă cu Premiul pentru cea mai bună actriță, secțiunea individual, la Gala Tânărului Actor HOP, Ediția a 25-a, Alba Iulia, cu tema „Musical = Actor Total + Show Total”, sub îndrumarea coregrafului și regizorului Răzvan Mazilu. În 2023, am fost finalistă IUmor cu un moment musical, un alt pas important în cariera mea, și am obținut Premiul III la Concursul Național „Battle of the Voices”, Ediția a VIII-a, București. Tot în 2023, am fost finalistă la Gala Tânărului Actor HOP, Ediția a 26-a, cu tema „Prezența actorului”, având ca directori artistici pe Alexandru Dabija și Leta Popescu. De asemenea, am jucat și încă joc în spectacole care au avut turnee în toată țara, alături de mari artiști, și am avut ocazia să performez în săli sold out, ceea ce a fost o adevărată provocare și o mare realizare.
Reflectând Asupra Drumului Meu.
Drumul meu a fost lung, sunt multe povești de spus. Încă nu am ajuns unde mi-am propus, dar mă gândesc mereu la micuța Maria, prea timidă să salute vecinii, care dacă ar vedea-o pe Maria de acum, ar fi plină de admirație și ar visa să ajungă ca ea, deși poate ar crede că niciodată nu ar fi posibil. Aceasta este forța care mă motivează să continui, să o fac mândră pe micuța Maria în fiecare zi.
Nu renunța niciodată la visul tău. Orice este posibil dacă îți dorești cu adevărat și dacă pui muncă și suflet în tot ceea ce faci. Când simți că nu mai poți, că ești pe cale să te oprești, amintește-ți că acolo, la capătul drumului, te așteaptă recompense pe care nici nu le-ai visat. Gândește-te întotdeauna la acel copil micuț care ai fost tu odată; dacă te-ar vedea acum, sunt sigură că și-ar dori să ajungă ca tine.
Vă îmbrățișez,
